Sinonimele si antonimele sunt unele dintre cele mai utilizate parti de vorbire ale limbii romane, folosite in special atunci cand ne dorim o propozitie sau o fraza cursiva, folosind cuvinte pline de substanta, ce urmeaza sa o faca usor de inteles si de reprodus.

Pentru  a vedea ce au un comun aceste clase de cuvinte, vom incepe cu o scurta definitie a termenilor.

Sinonimele sunt cuvintele ce au inteles identic, dar forma acestora este diferita. Un cuvant al limbii romane poate avea mai multe sinonime, formand astfel o serie sinonimica.

Sinonimele sunt totale si partiale (in cazul acestora intelesul cuvantului nu este identic cu intelesul intregii serii sinonimice, iar vorbitorul trebuie sa foloseasca numai un cuvant din intreaga serie).

Antonimele sunt acele cuvinte cu inteles opus si cu forma diferita. Antonimia se poate realiza atat intre cuvintele simple, cat si folosindu-se prefixele privative sau negative.

Antonimele sunt foarte utilizate in limbajul modern

Nu trebuie sa facem greseala sa intelegem antonimele ca o relatie de opozitie intre sferele semantice a doua sau mai multe cuvinte, deoarece antonimia nu se poate stabili decat  pentru un singur sens al cuvintelor, nu la nivel global, precum in cazul sinonimelor.

Notiunea de antonim se realizeaza in mintea vorbitorului, printr-o dimensiune semantica a cuvintelor se se datoreaza unor elemente comune in sensul celor doua cuvinte.

Atunci cand facem o analiza mai adanca, ajungem la concluzia ca un nucleu semantic comun duce la gruparea cuvintelor ce au sensuri opuse in perechi, iar acest lucru ne certifica faptul ca grupurile de cuvinte (sau cuvintele) aflate intr-o relatie de antonimie se presupun reciproc.

De regula, antonimele sunt asezate in cadrul aceluiasi camp semantic si indeplinesc o conditie obligatorie in cazul antonimiei: se opun prin intermediul unui sem incompatibil.

La nivelul vorbirii, opozitia antonimica se realizeaza intre doi termeni amplasati intr-un context concret in mod binar.

Antonimia se poate stabili atat intre doua sensuri incompatibile ale aceleiasi unitati lingvistice, cat si intre doua expresii sau cuvinte cu acelasi inteles (monosemantice), dar si intre anumite sensuri incompatibile ale unor fraze sau cuvinte cu mai multe intelesuri (polisemantice).

Antonimia poate fi de mai multe feluri:

• Antonimie prefixala, realizata intre cuvinte cu ajutorul prefixelor;
• Antonimie lexicala, realizata intre cuvinte vechi sau intre neologisme opuse ca sens;
• Antonimia frazeologica, obtinuta intre diverse fraze;
• Antonimia afixoidala, realizate intre sufixoide sau prefixoide ce au rolul de a forma compuse antonimice din limbaj stiintific;
• Antonimia mixta

Sinonimele si antonimele detin o proprietate comuna

Antonimele si sinonimele sunt unite de o proprietate comuna foarte importanta, aceea ca in fiecare dintre aceste clase exista o multime de cuvinte si o singura semnificatie.

Cu alte cuvinte, exista o multime de forme verbale si un singur continut comun pentru toate cuvintele acestor clase, fie ele antonime sau sinonime.

In multimea cuvintelor unui limbaj verbal putem defini doua clase de cuvinte cu o singura forma verbala, adica un singur cuvant si mai multe semnificatii distincte intre ele. Vom denumi in continuare cele doua clase ca si clasa cuvintelor omonime si clasa cuvintelor paronime.